Fritz renunță la cosirea mozaicală după ce orașul s-a umplut de bălării și timișorenii s-au scandalizat. Noua metodă de peisagistică aleasă de administrație a încasat un mare „FAIL”
Timișoara a încercat să devină un exemplu de oraș verde și atent cu biodiversitatea, adoptând în această primăvară o nouă metodă de întreținere a spațiilor verzi – tunderea ierbii în stil mozaic (mosaic mowing). Totuși, se pare că practica i-a ucis pe cei ce se ocupă cu întreținerea spațiilor verzi. Reacțiile negative nu au întârziat să apară. Cetățenii acuză administrația de neglijență, prin umplerea orașului de buruieni și șerpi.
La doar câteva săptămâni după implementare, primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a anunțat public renunțarea la această practică. Acesta a invocat faptul că ceea ce trebuia să fie un proiect pilot bine delimitat s-a transformat într-o stare generală de delăsare.
Biodiversitate, da – aspect neîngrijit, nu. Mulți dintre voi mi-ați scris în ultimele două săptămâni despre starea spațiilor verzi. Ce era gândit ca un proiect pilot limitat pentru unele zone în care să lăsăm natura pentru mai multă biodiversitate, s-a transformat într-o delăsare completă din partea celor care au în grijă spațiul verde.” – transmite primarul.
Tunderea mozaic, o metodă ecologică din ce în ce mai populară în Europa, dar dificil de implementat la Timișoara
Inspirată din bune practici europene, această tehnică presupune tunderea fragmentată a ierbii, prin alternarea zonelor tunse cu cele lăsate să crească până la o anumită înălțime. Scopul este protejarea insectelor polenizatoare, al plantelor spontane și al faunei urbane. Fără o implementare riguroasă, fără delimitări clare și o comunicare eficientă cu publicul, tunderea mozaic poate fi percepută drept neglijență. Mai ales în orașe unde standardele vizuale sunt importante pentru confortul cetățenilor.
De aceea am dispus ca în următoarele săptămâni să fie tuns tot, începând cu parcurile din centru, cu excepția unor mici zone dedicate pentru albine sau arici.” – a adăugat Fritz.
Deocamdată, tunderea mozaic în Timișoara se oprește aici. Rămâne de văzut dacă orașul va relua pe viitor această practică, într-o formă mai clar reglementată și adaptată nevoilor populației sau dacă va rămâne un exemplu de experiment eșuat în tranziția spre o administrație urbană mai ecologică.
