În urmă cu 84 de ani, Timișoara făcea istorie în transportul public din România. Pe 15 noiembrie 1942, în plin Al Doilea Război Mondial, pe străzile orașului porneau primele firobuze. Era o premieră pentru România de astăzi și începutul unei povești care continuă și în prezent. Timișorenii aveau să le spună „firobuze”, un nume care a rămas până astăzi.
În acea zi de noiembrie, mai mulți timișoreni s-au adunat în zona Gării Domnița Elena, actuala Gară de Nord, curioși să vadă noul mijloc de transport. De acolo porneau primele firobuze spre Piața Lahovary, cunoscută astăzi drept Piața Nicolae Bălcescu, trecând pe lângă Catedrală.
Traseul avea aproximativ 2,5 kilometri, iar călătoria de la un capăt la celălalt dura în jur de 9 minute. La acea vreme, tramvaiele circulau deja de câteva decenii prin Timișoara, însă apariția troleibuzelor aducea ceva nou pe străzile orașului.
Primele firobuze veniseră din Italia, de la fabrica FIAT din Torino. Șapte au ajuns la Timișoara, dar numai trei au fost puse inițial în circulație.
De fapt, orașul se pregătea pentru introducerea lor încă din 1938. Războiul a dat însă planurile peste cap, așa că timișorenii au putut urca în primele troleibuze abia patru ani mai târziu.
Tot din Italia vine și numele de „firobuz”. Timișorenii au preluat cuvântul „filobus” și l-au adaptat în felul lor. Denumirea a rămas specifică Timișoarei și Banatului, fiind folosită și astăzi, după mai bine de 8 decenii.
În tot acest timp, traseele s-au schimbat, rețeaua s-a extins, iar vechile firobuze au lăsat locul unor modele tot mai moderne. Astăzi, troleibuzele nu mai seamănă cu cele care circulau în 1942. Dar numele a rămas același. Pentru timișoreni, o călătorie cu „firul” este în continuare ceva cât se poate de obișnuit, chiar dacă în spatele acestui cuvânt stau 84 de ani de istorie.
