Pacientul intră în sala de operație, închide ochii, iar următorul lucru pe care și-l amintește este, de cele mai multe ori, momentul în care se trezește. Între cele două momente pot trece însă ore în care fiecare respirație, bătaie a inimii și schimbare a tensiunii sunt urmărite atent. Anestezia înseamnă mult mai mult decât somnul din timpul unei operații.
„Eu vă adorm, eu vă trezesc”, obișnuiește să le spună pacienților prof. univ. dr. Dorel Săndesc, medic la Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” din Timișoara.
În spatele acestei explicații simple se află însă una dintre cele mai importante responsabilități din sala de operație. Din momentul în care pacientul adoarme, medicul anestezist îi urmărește permanent funcțiile vitale și felul în care organismul reacționează pe parcursul intervenției.
Totul începe, de fapt, înainte de operație. Starea pacientului este evaluată, sunt luate în calcul eventualele probleme de sănătate și riscurile care pot apărea, iar anestezia este adaptată fiecărui caz.
Odată începută intervenția, atenția se mută asupra fiecărei schimbări care apare în organism. Respirația, ritmul inimii, tensiunea și reacțiile pacientului sunt monitorizate continuu, iar medicul anestezist trebuie să intervină și să ia decizii atunci când situația o cere.
Anestezia nu înseamnă, așadar, doar administrarea unor medicamente care îl fac pe pacient să adoarmă. În orele în care chirurgii operează, anestezistul are grijă ca organismul să rămână într-un echilibru sigur și lucrează permanent alături de întreaga echipă din sala de operație.
După încheierea operației, anestezistul începe procesul de trezire a pacientului. Medicamentele administrate în timpul intervenției sunt oprite treptat, iar pacientul este supravegheat până când își recapătă starea de conștiență și poate respira singur. Abia apoi începe perioada de recuperare după anestezie.
