Primul martir al Bisericii creștine, prăznuit pe 27 decembrie, rămâne un simbol al credinței neclintite, al iertării și al jertfei supreme
Sfântul Ștefan este prăznuit anual pe 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun, fiind considerat primul martir al Bisericii creștine. Potrivit tradiției biblice, acesta a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de Apostoli pentru a sprijini comunitățile creștine, remarcându-se prin curajul cu care și-a mărturisit public credința în Hristos.
Această mărturisire i-a adus condamnarea la moarte prin lapidare, Sfântul Ștefan devenind astfel primul mucenic al creștinătății. Un moment cu puternică încărcătură spirituală este rugăciunea sa pentru cei care îl ucideau, gest rămas simbol al iertării și al credinței neclintite. Martiriul său a avut un impact major asupra creștinismului timpuriu, fiind consemnat faptul că Saul din Tars, viitorul Apostol Pavel, a fost martor la această execuție.
Ziua de Sfântul Ștefan este marcată și de numeroase tradiții populare. În multe zone ale țării, se evită certurile, considerate aducătoare de conflicte pe tot parcursul anului. De asemenea, munca este interzisă, iar nerespectarea sărbătorii este asociată, în credința populară, cu ghinionul sau boala. Obiceiul împăcării cu cei aflați în conflict este văzut ca o garanție a unui an liniștit.
Sărbătoarea are și o importantă dimensiune socială. Potrivit datelor oficiale, aproximativ 515.000 de români poartă nume derivate din Ștefan, dintre care peste 360.000 sunt bărbați, cel mai frecvent prenume fiind Ștefan, iar în rândul femeilor predomină Ștefania.
Sfântul Ștefan încheie simbolic ciclul marilor sărbători de iarnă și rămâne, pentru credincioși, o zi a credinței, a iertării și a comuniunii, păstrată cu respect atât în calendarul religios, cât și în tradiția populară românească.
