Ediția din acest an a Bienalei de Arhitectură Beta, desfășurată în perioada 4 septembrie – 25 octombrie, aduce în fața publicului din Timișoara nu doar spații urbane regândite, ci și discuții aprinse. Pe lângă locația principală de la Fostul Liceu de Arhitectură „Ion Mincu” și cantina acestuia, transformată temporar în spațiu activ, festivalul a expus în Parcul Botanic o lucrare care a împărțit părerile din orașul traversat de canalul Bega.
Este vorba despre instalația intitulată „The Bench”, semnată de artistul spaniol Carlos Pena și dedicată comunității LGBTQ+. Lucrarea readuce în atenție istoria mai puțin vizibilă a Parcului Botanic, un loc care, înainte de a fi illuminat, ar fi servit drept spațiu discret de întâlnire pentru persoanele queer în căutare de intimitate.
Concepția artistică folosește bănci îmbrăcate în tapițerie din vinil, un material frecvent întâlnit în cluburile gay leather din întreaga lume. Potrivit descrierii oficiale, proiectul își propune să aducă un omagiu rolului istoric pe care spațiul public l-a jucat în viața acestei comunități.
„Proiectul readuce în atenţie rolul istoric pe care Parcul Botanic l-a avut în vieţile persoanelor queer. Deşi Timişoara a fost primul oraş european care a introdus iluminatul public electric, parcul a fost iluminat abia în urmă cu câţiva ani. Lipsa iluminatului l-a transformat într-un loc discret de cruising, unde persoanele queer puteau găsi intimitate şi conexiuni.
Odată cu apariţia aplicaţiilor de dating, activitatea din parc s-a diminuat, iar când parcul a fost în cele din urmă iluminat, cruising-ul părea să fi dispărut. Instalaţia lui Carlos Pena porneşte de la băncile mutate în zonele mai întunecate ale parcului şi de la felul în care spaţiul public a fost produs în practică, spre deosebire de „în teorie”.
Băncile aflate pe mica „colină” ocupă locuri deopotrivă intime şi vizibile. Cele din „vale” se află în zone mai retrase, care şi astăzi rămân locuri preferate pentru iubire şi intimitate. Folosind tapiţerie din vinil, un material întâlnit frecvent în cluburile gay leather din întreaga lume, proiectul aduce un omagiu rolului istoric al spaţiului public în viaţa queer, reafirmându-l, totodată, într-un mod discret”, se arată în descrierea proiectului lui Carlos Pena.
Cu toate acestea, prezența instalației în parc a stârnit un val puternic de reacții negative și dezbateri aprinse în mediul online.
Printre cei care au criticat lucrarea se numără timișoreanul Corneliu Vaida, care a pus sub semnul întrebării atât valoarea artistică a proiectului, cât și rapiditatea cu care a primit aprobările pentru spațiul public.
„O fi artă. O fi mesaj. O fi provocare. O fi, poate, doar o instalație care trebuia neapărat să existe. Nu mă pricep suficient la arta contemporană ca să-i descifrez profunzimile abisale. Știu însă ce văd și, în cazul de față, mie unul mi se pare mai degrabă grețos decât artistic. Dar adevărata mea curiozitate este alta. Cât a durat aprobarea acestei minunății? Întreb pentru că eu am avut nevoie de aproape patru (4!) ani și de intervenții politice serioase pentru ca specialiștii din Comisia de Avizare a Monumentelor din cadrul Ministerului Culturii să aprobe instalarea statuii lui Adi Bărar în Parcul Alpinet”, declară Vaida într-o postare pe rețele.
Reacții mult mai dure au venit și din partea unor figuri publice din instituțiile publice. Judecătoarea Adriana Stoicescu, de la Curtea de Apel Timișoara, și-a exprimat revolta pe rețelele sociale.
„Când nesimțirea, jegoșenia, mizeria nu au limite. Când niște ființe subumane, ce se pretind reprezentative, scuipă pe tot ce înseamnă Timișoara și timișoreni. Când absolut orice urmă de normalitate dispare din ceea ce a fost, cândva, un simbol al Libertății și Orașul devine simbol al libertății queer și atât. Scârbă e un cuvânt prea blând”, a transmis Adriana Stoicescu.
Între timp, secțiunile de comentarii de pe rețelele de socializare s-au încins considerabil, internauții exprimându-și nemulțumirea fără menajamente. Mulți au contestat amplasarea unei astfel de lucrări într-un parc frecventat de familii și copii, lăsând mesaje precum „Speram sa fie ultimele decizii idioate ale mizeriei care conduce Primaria Timisoara. Apoi trebuie facuta o deratizare completă” sau „Ferească Dumnezeu. Copiii nu au acces la școală, bolnavii la medicamente, bătrânii la decentă, dar ne f…, pardon, preocupa, să se simtă unii excitați”.
De asemenea, alți utilizatori au criticat utilitatea publică a demersului „Adica intimitățile nu sunt pentru acasă? Parcul public devine bordel? Nu te mai poti plimba seara pe acolo că dai de unii care își etalează pe acolo anormalitatea? In ce lume traim? Ne trezim vreodată? Sau lăsăm ca mizeria si anormalitatea sa infecteze mintea copiilor noștri?”.
În timp ce organizatorii Bienalei Beta încearcă să deschidă conversații prin intermediul artei contemporane, dezbaterea de la Timișoara arată că granița dintre exprimarea artistică provocatoare și limitele acceptării publice rămâne extrem de fragilă și intens disputată.
