Duminica Floriilor marchează intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim. Evenimentul biblic marchează că localnicii L-au întâmpinat cu flori și ramuri de măslin sau finic. În spațiul creștin-ortodox românesc, aceste plante sunt înlocuite cu ramuri de salcie. Alegerea este una practică, deoarece măslinul nu crește în zona noastră, iar salcia este prima plantă care înflorește primăvara.
Aspectul acestor ramuri diferă în funcție de regiune. În zona Moldovei și a Ardealului, salcia este cunoscută popular sub numele de „mâțișori”. Această denumire se referă la mugurii pufoși specifici speciei de salcie care crește în acele zone. Indiferent de aspectul lor, ramurile sunt duse la biserică în dimineața sărbătorii pentru a fi sfințite de preoți.
Din punct de vedere religios, salcia are o simbolistică dublă. Pe de o parte, ea reprezintă simbolic plantele cu care a fost primit Mântuitorul în cetate. Pe de altă parte, o legendă creștină explică prezența acestui arbore în ritual.
Se spune că, în momentele de mare durere ale Maicii Domnului, salcia și-a aplecat ramurile peste ea pentru a-i oferi protecție și mângâiere. Ca răsplată pentru acest gest de smerenie, planta a fost binecuvântată să fie prezentă în biserici la fiecare mare sărbătoare a Floriilor.
După slujbă, credincioșii duc ramurile acasă pentru a le așeza la icoane. Din această seară, atmosfera se schimbă odată cu prima slujbă a Deniilor. Începe Săptămâna Patimilor, perioada de pregătire spirituală pentru marea minune a Învierii.
