Firma de construcții Erbașu a intrat deja în ritm pe șantierul Castelului Huniade, iar primele intervenții confirmă complexitatea unui proiect așteptat de Timișoara de peste două decenii
Lucrările prevăzute sunt complexe și vizează întreaga clădire a castelului. În primul rând, se va realiza consolidarea structurii de rezistență, împreună cu lucrări de arhitectură menite să separe spațiile de intervenție și cu modernizarea infrastructurii de instalații.
Aripa de Nord-Vest va fi supusă unui proces amplu de restaurare și refuncționalizare, care va cuprinde subsolul, parterul, etajele și mansarda. Intervenții similare vor fi realizate și în zonele de Sud, Sud-Vest și Sud-Est, unde se vor restaura elementele arhitecturale și se vor monta echipamente tehnologice și funcționale.
Un obiectiv major îl reprezintă consolidarea întregului castel, pentru a-i asigura stabilitatea structurală. Aceasta presupune lucrări la fundații, eliminarea umidității și protejarea zidurilor, astfel încât construcțiile originare supraterane să fie puse în valoare. În paralel, se vor efectua restaurări arhitecturale și se vor crea toate condițiile necesare pentru ca edificiul să funcționeze ca muzeu modern, dotat cu tehnologie de ultimă generație, capabil să găzduiască expoziții temporare și evenimente culturale.
Restaurare fidelă clădirii originale, dar cu dotări moderne
Proiectul include și refacerea finisajelor originale, restaurarea tâmplăriei, a pavimentului din marmură și a decorațiilor parietale. Situl arheologic din interior va fi pus în valoare prin montarea unor pardoseli din sticlă, cu sisteme de ventilație și iluminat care să protejeze și să evidențieze patrimoniul. La mansardă va fi amenajată o bibliotecă digitală, unde va fi expusă și parte din colecția muzeului.
Pentru accesibilitate, vor fi montate două ascensoare, iar instalațiile vor fi modernizate pentru a reduce consumul de energie și pentru a proteja clădirea împotriva umidității și variațiilor termice. Fațadele vor fi refăcute, reconstituind imaginea originală a castelului, iar iluminatul arhitectural va pune în valoare exteriorul, completat de un sistem inteligent de iluminat interior.
More Read
De asemenea, muzeul va fi dotat cu mobilier adecvat obiectelor de patrimoniu și artefactelor, iar curtea interioară va fi reamenajată, cu lucrări de peisagistică și posibilitatea de acoperire printr-un sistem aprobat de Ministerul Culturii.
Valoarea contractului se ridică la 104,4 milioane de lei, iar durata lucrărilor este de 3 ani.
Starea actuală a monumentului
Edificiul se află în prezent într-o stare avansată de degradare, fragmentată structural și afectată de infiltrații. În această etapă, clădirea trece printr-o operațiune amplă de decapare, premergătoare oricărui proces de restaurare.
More Read
Odată cu acest proces vin și primele confirmări arheologice majore. În interiorul clădirii, sub actuala construcție, au ieșit la iveală ruinele unor ziduri medievale masive, datate în secolele XIV–XV. Ele aparțin atât primului castel ridicat de Carol Robert de Anjou, cât și zidului de incintă consolidat în vremea lui Iancu de Hunedoara. Constructorii erau însă pregătiți pentru astfel de descoperiri și se așteaptă ca pe parcurs să mai existe și altele. Vestigiile vor fi ulterior integrate în viitorul traseu muzeal.
Scurtă istorie a Castelului Huniade
Castelul Huniade din Timișoara este o mărturie a multiplelor epoci istorice și a transformărilor pe care le-a suferit de-a lungul a peste șase secole. Edificiul îmbină elemente de arhitectură medievală, renascentistă și secol XIX, reflectând evoluția stilistică și funcțională a construcțiilor fortificate din zonă.
Structura sa originală, realizată între 1308 și 1315 de Carol Robert de Anjou, avea o curte patrulateră înconjurată de turnuri cilindrice la colțuri și era legată de oraș printr-o punte mobilă, deservind funcției de apărare. Reconstruit între 1441 și 1456 de Iancu de Hunedoara, castelul a primit turnuri semicirculare adaptate artileriei, o inovație arhitecturală pentru epoca respectivă, și o atenție deosebită la fortificarea și funcționalitatea interioară.
După secole de utilizare ca reședință nobiliară, sediu administrativ și cazarmă militară, castelul a fost aproape complet distrus în timpul asediului din 1849. Reconstrucția, finalizată în 1856, i-a modificat substanțial fațada și unele elemente interioare, păstrând totuși amprenta medievală a fortificațiilor și zidurilor.
