Investiția de peste 25 de milioane de lei din comuna Tomnatic, menită să devină plămânul agriculturii din județul Timiș, a ajuns din nou pe masa consilierilor județeni. Deși discuțiile despre acest centru de colectare au început încă din 2013, clădirea ultra-modernă rămâne, în primăvara anului 2026, nefolosită.
Până în prezent, sumele imense investite nu au adus niciun beneficiu concret, lăsând impresia unei investiții uriașe făcute, cel puțin momentan, degeaba.
Miza actuală este darea în folosire a centrului, însă conducerea Consiliului Județean avertizează că totul depinde de ceea ce vor găsi specialiștii la fața locului.
Deși structura este gata și dotată cu agregate frigorifice și linii de sortare de ultimă generație, trebuie luate în calcul și alte aspecte care țin de funcționalitatea imediată.
„Dacă echipamentele pot deservi măcar parțial nevoile pieței în acest moment, centrul va fi deschis de urgență”, a transmis președintele Consiliului Județean, Alfred Simonis, în cadrul ședinței.
Acesta a subliniat că s-a încercat deja externalizarea serviciului către firme private, dar nicio companie nu s-a prezentat la licitații. În acest context, singura soluție rămâne operarea centrului prin Direcția de Prestări Servicii (DPS) a județului.
Discuțiile din plen au scos la iveală și frustrarea acumulată în ultimul deceniu. Unii consilieri au atras atenția că investiția a traversat deja trei cicluri electorale fără să producă niciun rezultat pentru fermieri.
În replică, actuala conducere a punctat faptul că se depun eforturi pentru a debloca un proiect moștenit care stagnează de ani de zile, în ciuda milioanelor de euro deja cheltuite.
Dincolo de disputele politice, întrebarea rămâne: poate fi autorizat centrul așa cum este acum? În următoarele săptămâni, o evaluare tehnică va stabili dacă sunt necesare investiții suplimentare, cum ar fi rampe de descărcare-încărcare, sau dacă porțile se pot deschide măcar parțial.
Dacă totul merge conform planului, producătorii din bazinul legumicol Gottlob – Lovrin – Tomnatic ar putea, în sfârșit, să își depoziteze marfa în condiții europene, evitând risipa.
Până atunci, hala de la Tomnatic rămâne un monument al birocrației și al investițiilor publice care, deși au costat enorm, încă își așteaptă utilitatea.
