Dacă în 8 iulie Timișoara a sărbătorit 157 de ani de transport public, merită să vorbim mai mult despre orașul din România în care s-a circulat prima oară cu tramvaiul legat la o rețea electrică. În orașul traversat de canalul Begheului, călătoria pe șine a început în 1869, odată cu primul tramvai tras de cai. Însă ambiția și inovația bănățenilor nu s-a oprit niciodată. Astfel, parcursul tramvaiului timișorean a fost permanent marcat de dorința de evoluție și de o forță care a împins dezvoltarea în ciuda oricăror obstacole administrative.
În spatele acestor munci inginerești s-a aflat, de-a lungul deceniilor, o pleiadă de minți strălucite, dintre care se detașează figura inginerului arădean Corneliu Miklosi. Amprenta lăsată de el asupra transportului public și a industriei locale este una uriașă. El a pus bazele primului laborator de studiu al metalelor din România, în 1926, și a semnat realizări de calibru mondial, precum instalația „Taurus” din 1938, prima mașină din lume pentru sudarea șinelor de cale ferată și tramvai, care a introdus pentru prima dată în țară conceptul de cale ferată sudată.
Spiritul acesta inventiv a continuat să transforme atelierele orașului în adevărate huburi de creație. Plecând de la proiectul lui Miklosi din ‘46, între anii 1950 și 1954 a prins contur primul tramvai românesc pe boghiuri, modelul Gb 2/2, realizat în halele de pe Bulevardul Take Ionescu.
Deceniile următoare au dus această tradiție la un cu totul alt nivel, transformând Timișoara într-un pol esențial al construcției de tramvaie în România. În 1969, sub conducerea inginerului Gheorghe Bihoi s-a realizat prototipul unui nou tramvai, după ce se renunțase la vagoanele articulate de mare capacitate din cauza curbelor cu raze mici din oraș. Așa s-a născut celebrul Timiș 1, model ce a ieșit pe șine în 1970.
Proiectul Timiș 1 s-a dezvoltat până în 1982 când acesta s-a conturat într-un model mai bun ce a primit denumirea de Timiș 2. Tramvaiul Timiș 2 a însemnat o adevărată revoluție vizuală și tehnică pentru acea vreme, o formă paralelipipedică cu caroserie metalică sudată, trei uși acționate pneumatic, o cabină de conducere dotată cu stație de amplificare pentru comunicarea cu pasagerii și un interior optimizat.
Cursele tramvaielor Timiș au fost prezente nu doar în Timișoara, ci au circulat și pe liniile din Arad, Oradea, Cluj, Galați, Iași, Ploiești, Sibiu, Craiova, Reșița sau Brăila. Producția de astfel de tipuri de tramvai a ținut în orașul din Vestul țării din 1971 și până în 1990, iar tramvaiele de acest tip au circulat pe liniile din oraș până în 2005.
Astăzi, această moștenire nu rămâne doar în arhivele Societății Metropolitane de Transport Timișoara. Dincolo de nostalgie, orașul păstrează aceste piese de istorie care aduc în prim-plan tocmai oamenii din spatele manetelor, cei care au transformat inovația și transportul public în mișcare.
