Pe strada I.L. Caragiale nr. 2, la colț cu strada Episcop J. Nischbach, se află una dintre cele mai distinctive clădiri ale Timișoarei. Sinagoga Nouă din Fabric a fost ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea, într-o perioadă în care comunitatea evreiască din cartier avea nevoie de un lăcaș de cult pe măsura importanței sale.
Construită între anii 1897 și 1899, sinagoga impresionează prin stilul istoricist eclectic, în care se regăsesc elemente neo-maure, neoromanice, neogotice, neorenascentiste și influențe Secession. Clădirea este opera arhitectului maghiar Lipót Baumhorn, unul dintre cei mai importanți proiectanți de sinagogi ai epocii.
Denumirea de „Sinagoga Nouă” a fost folosită pentru a o diferenția de vechea sinagogă de pe strada Timocului, construită în 1838 și devenită neîncăpătoare pentru comunitatea status quo ante din Fabric.
Contextul în care a fost ridicată noua sinagogă este legat de schimbările prin care trecea comunitatea evreiască. În 1867, evreii au devenit cetățeni cu drepturi egale în Monarhia Austro-Ungară. Ulterior, comunitățile evreiești s-au împărțit în mai multe curente religioase, între care ortodox, neolog și status quo ante. Acesta din urmă a ales un drum de mijloc, păstrând situația de dinaintea sciziunii.
În 1892, la inițiativa lui Bernát Deutsch, președintele comunității, a fost constituit un comitet format din 30 de membri, care a avut misiunea de a strânge fondurile necesare pentru ridicarea unui nou templu. Comunitatea a achiziționat un teren pe malul canalului Bega, la marginea cartierului Fabric.
Jumătate din valoarea terenului a fost donată de Amalia Freund. În cinstea acesteia și a fostului președinte al comunității evreiești din Fabric, Bernát Deutsch, a fost dezvelită, la 1 iunie 1902, o placă amplasată în nava templului. Aceasta a fost mutată recent în curtea sediului Comunității, cu intrarea dinspre strada Mărășești nr. 10.
Banii pentru construcție au fost strânși inclusiv prin organizarea unei loterii publice, în timp ce membrii înstăriți ai comunității au făcut contribuții importante. Lucrările au fost încredințate antreprenorului timișorean Josef Kremer.
Proiectul sinagogii a fost realizat de arhitectul Lipót Baumhorn, care a conceput, printre altele, sinagogile neologe din Brașov și Seghedin. Pentru Baumhorn, Sinagoga din Fabric a fost, potrivit autoarei unei monografii dedicate arhitectului, „repetiția generală” pentru sinagoga din Seghedin, considerată o capodoperă.
Sinagoga a fost închisă în 1985, pe măsură ce numărul evreilor rămași în Timișoara după cel de-al Doilea Război Mondial a scăzut, în special prin emigrarea în Israel. În 1986, serviciul divin a fost mutat în casa de rugăciune vecină, fosta sală de adunare a comunității.
În anii în care a rămas închisă, clădirea a fost vandalizată de cinci sau șase ori. Au fost furate lampadare, candelabre, obiecte sculptate și ornamente din fier forjat. Acoperișul nu mai era etanș, iar un etaj s-a prăbușit.
La începutul primului deceniu al secolului XXI, sinagoga ajunsese într-un stadiu avansat de degradare. În 2006, Mitropolia Banatului a finanțat lucrări de reparare și de izolare a acoperișului.
În 2009, pentru că nu dispunea de fondurile necesare renovării, Comunitatea evreilor din Timișoara a cedat Sinagoga din Fabric, pentru o perioadă de 35 de ani, Teatrului Național din Timișoara. Scopul era transformarea clădirii într-o sală de spectacole.
Astăzi, Sinagoga Nouă din Fabric rămâne una dintre cele mai originale și recognoscibile clădiri ale Timișoarei. Arhitectura sa continuă să stârnească admirație, însă starea avansată de degradare a clădirii reprezintă, în același timp, un motiv de îngrijorare pentru una dintre cele mai valoroase mărturii ale istoriei comunității evreiești din oraș.
