Cine trece astăzi pe Bulevardul Eroilor de la Tisa, la o aruncătură de băț de agitația din Complexul Studențesc, n-are cum să nu observe turnul masiv de cărămidă roșie din spatele gardurilor. Pare o fortăreață medievală, dar este, de fapt, turnul de apă al fostului Abator Comunal, un monument istoric lăsat de izbeliște de ani buni.
Puțini știu că acest complex a fost proiectat în 1904 de celebrul arhitect-șef al orașului, László Székely. Pentru realizarea lui s-a alocat un buget impresionant la acea vreme, de circa 800.000 de coroane, fonduri ce au acoperit nu doar achiziția terenului și ridicarea clădirilor, ci și crearea căilor de acces.
Primăria de atunci nu a vrut o fabrică sumbră, ci un adevărat „palat industrial” în stil Secession. Intrarea a fost decorată cu statui spectaculoase din piatră, care înfățișează oameni care țin în frâu tauri și bivoli. În interior funcționau și o Fabrică de Gheață, amenajată în jurul anului 1910, dar și o Centrală de Lapte care asigura lapte sterilizat pentru locuitorii Timișoarei.
Declinul a început după Revoluție, iar în 1992 porțile s-au închis definitiv. Primul asalt imobiliar asupra monumentului a avut loc în februarie 2001, când firma Plaza Center a cerut aprobarea Ministerului Culturii pentru a ridica un mall pe acel teren. Intenția inițială era demolarea celei mai mari părți din complex, însă Ministerul a blocat parțial planul. După ce a devenit clar că legislația impune păstrarea și restaurarea clădirilor istorice, investitorii au dat înapoi, invocând lipsa fondurilor.
Din păcate, nici statul nu a avut fonduri să cumpere terenul, deși avea prioritate prin lege, nici în 2003, nici în 2006, când proprietarul a reînnoit oferta. Locul a rămas în paragină, iar timpul nu a iertat degradarea, din cele 11 clădiri, doar 5 mai sunt astăzi în picioare. Printre structurile care au reușit să supraviețuiască se numără clădirea principală, cele două pavilioane de la intrare, spațiile destinate halelor de sacrificare și unele porțiuni din zidul istoric exterior.
Abia în 2014 au fost luate primele măsuri pentru oprirea degradării, după ce primăria a dat amenzi pentru starea în care ajunsese monumentul, iar noul proprietar, grupul Țiriac, a intervenit ca să-l pună în siguranță. Atunci s-au refăcut gardurile de la stradă, s-au cârpit acoperișurile și s-au întărit structurile care stăteau să cadă, însă a fost doar o măsură de conservare, iar porțile au rămas tot închise.
După acel moment, au urmat ani întregi de discuții și ezitări. Cei de la Grupul Țiriac explicau că nu pot începe șantierul din cauza prețurilor la materialele de construcții, care ba creșteau, ba scădeau, dar și pentru că trebuiau să vadă dacă oamenii își mai permit să cumpere. Intenția lor declarată era ca noul proiect să fie unul orientat spre piața de tip „mid-high market”
Lucrurile au început să se miște mai serios în 2023, când proiectul a fost pus în dezbatere publică, iar specialiștii au cerut ca noile blocuri să nu îngroape clădirile istorice. În cele din urmă, după toate aceste modificări, Primăria Timișoara a aprobat în martie 2025 noul plan de dezvoltare propus de companie. Proiectul prevede reabilitarea celor 5 pavilioane rămase și amenajarea unei piațete publice în jurul lor. Totuși, pe restul terenului urmează să apară în jur de 900 de apartamente, birouri și un hotel, practic, un întreg nou cartier rezidențial care va schimba fața zonei.
