Între două lumi, cu instituții slăbite și o societate divizată, România post-alegeri se află în fața unor decizii fundamentale pentru viitorul său democratic incert
Alegerile prezidențiale s-au încheiat, dar liniștea nu s-a așternut. Dimpotrivă, parcă se simte mai multă tensiune ca înainte. Unii spun că „am scăpat ca prin urechile acului”, că am evitat o catastrofă democratică. Alții sunt convinși că, indiferent cine ar fi câștigat, România merge din rău în mai rău.
Turul al doilea nu a fost doar o confruntare între Nicușor Dan și George Simion. A fost mai degrabă o oglindă spartă, în care se reflectă o societate profund divizată. Cei doi finaliști nu reprezintă doar opțiuni politice diferite, ci două lumi, două viziuni diametral opuse despre stat, democrație, drepturi și apartenență europeană. La o săptămână de la alegeri, întrebarea care trenează este „când se va încheia războiul român contra român?”. Pentru că, în realitate, acest conflict nu este doar despre voturi.
Pentru prima dată după 1989, turul al doilea al alegerilor prezidențiale a fost ocupat integral de candidați „anti-sistem”
Este un simptom clar al erodării încrederii în partidele tradiționale, care au ajuns la minime istorice din cauza unei guvernări marcate de scandaluri, ignoranță și lipsă de viziune. Valul extremismului nu e o noutate în Europa, dar în România el capătă forme proprii, amplificate de frustrări economice, polarizare socială și o propagandă a războiului hibrid care exploatează slăbiciuni de tot felul. Rămâne de văzut dacă România este într-adevăr rezilientă în fața acestui pericol. Amenințarea nu vine doar dinspre AUR sau George Simion, ci și din interiorul unui stat slăbit, fragmentat și lipsit de soluții coerente.
Președintele Nicușor Dan, vorbește despre o majoritate pro-europeană în Parlament. Dar lucrurile nu se rezumă doar la aritmetica parlamentară în politică. Pentru că nu este vorba doar de cifre, ci de voință politică, responsabilitate și curajul de a guverna într-o perioadă în care orice decizie nepopulară va fi greu de justificat.
Se discută intens despre formarea noului Guvern. Există presiuni din toate direcțiile, iar compromisurile par inevitabile
Partidul Social Democrat, creditat cu cea mai mare încredere populară la alegerile din 1 decembrie 2024, devine indispensabil pentru stabilitate. Fără PSD, nu se poate forma un guvern solid pro-european. Paradoxul este că fix acest partid e perceput ca fiind principalul responsabil pentru criza bugetară, în tandem cu PNL, partenerul de guvernare din ultimii 4 ani. Cu toate acestea, vocile din tabăra pro-europeană cer ca PSD să își asume responsabilitatea într-un guvern de sacrificiu.
Opoziția, oricum va arăta, va fi monopolizată de partidele dreptei radicale. Aceasta este și motivul pentru care se discută despre un „cordon sanitar”. În politică, „cordonul sanitar” înseamnă excluderea formațiunilor extremiste de la orice formă de colaborare guvernamentală. Nu este o formă de cenzură, ci o măsură de protecție democratică. În momentele în care retorica xenofobă, sexistă, anti-europeană și conspiraționistă riscă să devină politică de stat, izolarea acestor forțe devine o necesitate.
Pericolul cel mai mare nu este în Parlament. Este în stradă, în mințile și sufletele celor care nu mai cred în nimic. Viitorul guvern nu se confruntă doar cu inflație și deficit bugetar. Se confruntă cu un popor dezamăgit, radicalizat și ușor manipulabil.
Cine va ieși în față pentru a recâștiga încrederea cetățenilor?
Nu mai este vorba doar despre partide vechi și noi, ci despre oameni, lideri care trebuie să-și asume măsuri dureroase, nepopulare, dar necesare. Noul guvern va fi, inevitabil, unul de sacrificiu, iar comunicarea va fi vitală. Orice decizie trebuie explicată clar și răspicat.
În mod firesc, rezultatul acestor alegeri a fost primit pozitiv în capitalele occidentale. După o perioadă dificilă de incertitudini, România pare să recapete încrederea partenerilor internaționali. Ce este cu adevărat greu este recâștigarea încrederii în propriului popor. Mai ales când o parte din cetățeni nu mai cred în corectitudinea alegerilor, în partide, în instituții.
Democrația în România este contracronometru
Alegerile din ultimul an au fost doar o etapă. Ce urmează este testul real: capacitatea de a guverna responsabil, de a construi punți, de a limita extremismul și de a restabili un minim de încredere între cetățeni și stat. Este un maraton, nu un sprint. Iar linia de sosire nu este puterea, ci stabilitatea.
România nu își mai permite luxul populismului și al calculelor electorale. Cine intră astăzi în Guvern trebuie să fie conștient că nu vine să câștige, ci să repare. Nu să adune aplauze, ci să evite colapsul. Și, mai ales, să nu uite că următoarea criză – economică, politică sau de securitate – e deja în drum spre noi.
