139 de elevi din Timiș nu au susținut proba de Evaluare Națională la matematică. La nivel național, aproape 4900 au absentat. Poate nu par numere mari, în comparație cu elevi înscriși. Într-adevar, procentele sunt aproape de 100%, 97% în Timiș, 94% în țară.
Par puțini absenți, nu? Nu, nu sunt deloc puțini. În acest context, și numărul 1 e mare. E inacceptabil ca într-o țară civilizată să existe elevi care rămân doar cu opt clase. Dar pentru România, care e pe primul loc în UE la abandonul școlar, nu e nimic surprinzător. Cu sistemul nostru de învățământ și de guvernare, m-aș mira dacă NU ar fi pe primul loc.
În ianuarie 2024, se anunța că elevii din 19 județe nu vor mai avea transportul navetei decontat, fiind generate proteste de amploare. S-au introdus sume forfetare pentru a deconta retroactiv transportul, dar și în aceste situații au apărut diverse probleme birocratice, așa cum se întâmplă la noi, că doar pentru asta suntem cunoscuți.
Începând cu anul școlar 2025-2026, odată cu Legea Bolojan, doar liceenii au beneficiat automat de gratuitate pentru transportul rutier județean și interjudețean, între localitatea de domiciliu și cea în care învață. Elevii din ciclul primar și gimnazial au primit transport gratuit doar în două situații speciale: dacă nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu sau dacă sunt înscriși la o școală specială sau vocațională din altă localitate.
În aceste condiții, cum ar putea vreodată să nu mai existe abandon școlar în România? Copiii nu au ce mânca, barem să mai plătească și naveta. Un studiu realizat de Salvați Copiii în 2025 arată că 58% dintre familiile incluse în programele organizației nu pot susține cheltuielile școlare ale copiilor fără ajutor extern. În rândul familiilor care se consideră sărace, procentul ajunge la 87%. Iar 3 din 10 copii ai României trăiesc în sărăcie. Nu te poți aștepta ca un copil să învețe când moare de foame.
Investițiile în educație au tot scăzut, pentru că politicienii nu consideră asta o prioritate. E atât de ușor să tai niște cifre de pe o hârtie când stai comod pe fotoliu. Între timp, un părinte plânge pentru că nici azi nu are ce pune pe masă pentru copilul său.
