Consumul din ce în ce mai ridicat de alimente ultraprocesate reprezintă o problemă imensă în acest secol al vitezei, în care nimeni nu mai are timp de nimic. Numărul persoanelor afectate de nenorocirile din magazine este mult mai mare decât al celor care suferă de obezitate. La fel ca țigările sau alcoolul, și mâncarea poate omorî încet, de multe ori fără să arate și semne, cum ar fi obezitatea.
Obosiți, stresați, copleșiți, cu greu mai putem să avem grijă de noi și să fim atenți la ce mâncăm. Plus că, după o zi grea, nimic nu sună mai bine decât o pizza și o cutie de bomboane de ciocolată. Noi facem alegerea conștientă de a ne îngădui această plăcere vinovată, știind care sunt implicațiile. Dar copiii nu au acest lux.
Atunci când o corporație investește miliarde în crearea unor reclame drăguțe care înfățișează copii veseli mâncând niște dulciuri irezistibile alături de personaje absolut adorabile, oricât de mult ai vrea să-ți ferești copilul de produse pline de chimicale și de zahăr, nu mai ai nicio șansă. Iar dacă produsul vine și cu o jucărie, poți spune adio liniștii tale până când colecția e întregită.
La prima vedere, poate părea ceva inofensiv. Dar industria de publicitate este un instrument foarte puternic atunci când vine vorba de cumpărături. Uneori fără să ne dăm seama, ea reușește să ne vândă produse fermecându-ne prin reclame și ambalaje atrăgătoare. Ele sunt create perfect ca să apese exact acele butoane din creierul nostru care trebuie apăsate. Tocmai pentru că sunt un instrument atât de puternic și periculos, reclamele la țigări au fost interzise, spre exemplu.
Dacă noi, adulții, rezistăm cu greu în fața publicității, știind că ea există tocmai pentru a vrăji, cei mici, cu zero informații despre cum funcționează lumea, sunt o pradă 100% sigură. Iar părinții, din păcate, sunt nevoiți să cedeze în fața rugăminților acestora. De mult timp copii nu mai tânjesc după prăjitura bunicii, ci după biscuiții de ciocolată în formă de ursuleți, care prind viață în timpul reclamelor, dansând și cântând fericiți.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, prevalența obezității în rândul copiilor și adolescenților s-a triplat în ultimele patru decenii. Țara noastră e grav afectată de această problemă, aflându-se pe locul 1 în Europa la numărul bolnavilor de obezitate. În anul 2020, 3 din 10 copii cu vârsta de 7-9 ani din România erau supraponderali sau sufereau de obezitate, arăta un studiu realizat atunci de Institutul Național de Sănătate Publică.
Bineînțeles, cum spuneam și la început, numărul celor afectați negativ de alimentele ultraprocesate, pe care le vedem promovate la televizor, este mult mai mare. Consumul acestora este asociat cu boli cardiace, diabet zaharat de tip 2, depresie și risc crescut de cancer.
Statul Chile a înțeles aceste lucruri și a luat măsuri aspre. Acesta a fost primul care a adoptat o lege privind etichetarea alimentelor dăunătoare, introducând hexagoane negre pe ambalaje drept avertisment. Legea interzice publicitatea pentru orice produs care poartă aceste etichete de avertizare în rândul copiilor cu vârsta sub 14 ani. Mai mult, aceasta scoate în afara legii anumite practici comerciale, cum ar fi cadourile, competițiile, ofertele speciale, personajele, stickerele sau orice alt detaliu adresat copiilor, precum și vânzarea sau distribuirea gratuită în școli a produselor etichetate în acest fel.
Astfel, în 2012, celebrul și iubitul Happy Meal de la McDonald’s a fost interzis în Chile, precum și celelalte meniuri care includeau jucării de la alte fast food-uri. Încă un produs îndrăgit de copii care a dispărut de pe piață este chiar oul de ciocolată Kinder Surprise. Deși aducea bucurie celor mici și vânzări (corporațiilor) celor mari, statul a ales să prioritizeze sănătatea publică.
Spre nefericirea copiilor, și iepurașul emblematic de la Nesquick a fost obligat să țopăie de pe cutiile de cereale de la Nestle, împreună cu alte mascote cunoscute în toată lumea, cum ar fi Tony the Tiger sau tucanul de la Fruit Loops.
Dar guvernul din Chile nu s-a oprit aici. Reclamele televizate la produsele alimentare marcate cu hexagoanele negre au fost și ele interzise în intervalul orar 6.00-22.00, iar în afara acestuia, difuzarea lor trebuie să fie însoțită și de mesaje de avertizare.
Eu, visând la un sistem socialist utopic, aș merge mai departe și aș interzice publicitatea la orice fel de aliment, ca să nu mai existe discuții. Deși măsurile implementate în Chile sunt foarte benefice, acele hexagoane marchează doar excesul de zahăr, grăsimi, calorii sau sodiu, nu și substanțele chimice dăunătoare care se regăsesc deseori printre ingredientele gustărilor noastre preferate, precum BHA, BHT, siropul de porumb bogat în fructoză, colorantul artificial Red 40, aspartamul.
Promovarea unor produse alimentare care conțin astfel de aditivi cancerigeni mi se pare ceva de-a dreptul imoral, dar hei, cui îi pasă de moralitate în capitalism? Nu putem face reclamă la țigări și alcool, dar la alimente la fel de dăunătoare, sigur, nu-i niciun fel de problemă. E deja destul de rău că mâncarea ultraprocesată a ajuns o parte semnificativă în dieta adulților, dar industria de publicitate se asigură că devenim dependenți de ea încă de la vârste fragede.
Suntem bombardați de peste tot cu reclame la fast food, dulciuri, sucuri, snacksuri, încat consumul lor a devenit cel mai firesc lucru din lume, ca și cum ele ar fi fost hrana speciei umane de la începutul începuturilor. Fructul interzis din Grădina Edenului ar fi putut fi la fel de bine un cheeseburger. Oricum așa ar avea mai mult sens de ce Eva a trecut peste cuvântul lui Dumnezeu. Altfel, cine ar renunța la Paradis pentru un măr, serios acum?
Și ce e și mai rău e faptul că unele produse sunt promovate ca fiind sănătoase, perfecte pentru un mic dejun echilibrat, gustarea care te face supererou, pline de vitamine esențiale, și ce alte mizerii mai debitează industria care ar călca pe cadavre doar ca să aibă profituri cât mai mari. Cazul cerealelor, cremelor tartinabile, iaurțelelor și așa mai departe. Asta, din nou, ar trebui reglementat de lege. Nu poți prezenta un aliment drept benefic când numele ingredientelor par desprinse dintr-o lecție de chimie, și sună mai degrabă ca și cum s-ar potrivi într-o soluție de spălat podele sau într-o vopsea de păr: acesulfam K, sulfit de amoniu, fosfați de potasiu, annatto norbixină, alfa-tocoferol, maltodextrină. Toate denumirile astea le-am scos chiar de pe ambalajele dulciurilor din dulapul meu.
Ce a făcut România pentru a combate obezitatea? În 2024, s-a introdus așa-numita taxă pe zahăr, folosită inclusiv în Mexic. TVA-ul pentru alimentele și băuturile care depășesc 10 grame de zahăr pe suta de grame a crescut de la 9 la 19%. Efectele s-au văzut clar în prețurile de la raft, ceea ce a făcut vânzările să scadă, odată cu consumul. Conform Institutului Național de Statistică, consumul mediu anual de zahăr şi produse din zahăr (în echivalent zahăr rafinat), pe cap de locuitor, a scăzut cu 5,1 kg față de anul 2023. Atât producția locală, cât și importul de zahăr au scăzut. Potrivit INS, în 2024, producția utilizabilă de zahăr rafinat a României a fost de 109.000 de tone, față de 371.000 de tone cu un an în urmă.
Așadar, progres există, însă industria publicitară rămâne la fel de nocivă. Din păcate, de când suntem mici, ni se plantează în minte ideea că e în regulă să mănânci dulciuri ultraprocesate, fast food și așa mai departe. A devenit atât de firesc ca astfel de alimente să facă parte din dieta noastră încât nici părinții nu se mai împotrivesc. Hai, dacă ești cuminte azi și mănânci ciorbă la prânz, îți iau diseară burger. Bravo, îți dau o ciocolată. Pentru cei mici, produsele pline de chimicale au devenit recompense. Exact ca în reclamele care apar din nou și din nou la televizor.
Am putea vorbi o eternitate despre acest subiect și tot nu l-am epuiza. Lumea în care trăim a ajuns foarte departe de natura și de originile noastre. Percepțiile ne sunt influențate de ceea ce vedem în jur, lucru controlat de corporații prin industria publicității. Dar aceasta, oricât de periculoasă ar fi, nu va dispărea niciodată, pentru că cei din vârful piramidei, cei care au controlul, nu ar schimba vreodată ceva în avantajul nostru și în detrimentul lor.
