Pentru prima dată, un examen de Bacalaureat a fost amânat din cauza caniculei. A doua zi, alți elevi au susținut aceeași probă mai târziu pentru că furtunile i-au împiedicat să ajungă la școală. Nu pare doar o întâmplare. Pare un semn că vremea pe care o știam nu mai există. Iar noi doar ne plângem, e prea cald, e prea frig, din nou e furtună. Fără să luăm în considerare că ce se întâmplă e foarte grav.
Oricât de mult ar încerca vocile conspiraționiste să ne facă să credem că schimbările climatice sunt naturale și neafectate de om, lucrurile sunt din ce în ce mai clare.
Portugalia a înregistrat cea mai fierbinte zi de mai din istorie, după ce temperaturile au atins 40,3 grade Celsius în localitatea Mora. Franța a avut în iunie cea mai călduroasă zi de când există măsurători, de aproape 80 de ani, cu 44 de grade Celsius pe o strada fără umbră din Paris. Într-o singură zi, patru țări europene au rescris cărțile de recorduri, Germania a atins 41,7°C, Cehia 41,9°C, Polonia 40,5°C, iar Viena a depășit pentru prima dată în istorie pragul de 40 de grade.
Cifrele nu mint. Și nici realitatea nu minte. Pentru că vedem cu ochii noștri schimbările climatice extreme care au loc, fiind afectați de ele în mod direct.
Deși tehnologia ne-a îmbunătățit viața în foarte multe moduri, nu putem nega efectele radicale pe care le are asupra mediului. Arderea combustibililor fosili, împreună cu despădurirea și creșterea animalelor, sunt principalele cauze ale schimbărilor climatice. Iar una din cauzele arderii combustibililor fosili este consumerismul.
Din păcate, nu putem opri capitalismul, nu putem distruge marile corporații și industria creșterii animalelor. Dar putem să nu mai trecem pe la mall de fiecare dată când avem timp liber. Să nu ne comandăm haine doar pentru că ne-am plictisit de ale noastre. Putem mânca mai puțină carne și putem planta copaci. Puțin câte puțin, suntem capabili să facem o schimbare importantă.
Poate e deranjant. Nu vrem mai mult reguli, și e firesc. Dar viitorul pare din ce în ce mai întunecat. Simțim asta pe pielea noastră. Anotimpurile aproape că au încetat să existe. Sau au început, de fapt, să fie toate în decursul unei singure săptâmâni. Nicio perioadă a anului nu mai e așa cum ar trebui să fie.
Vă amintiți când eram mici? Iarna se închideau școlile din cauza zăpezii în micul meu orășel natal din sud-vestul țării. Iar atunci când erau deschise, eram dusă până la școală de bunica mea cu sania, ca o prințesă a gheții. Acum, 15 ani mai târziu, îmi e teamă că poate copiii mei nu vor ști cum se simte zăpada când o strângi în mâini.
