O femeie merge pe stradă cu copilul în cărucior. Un bărbat în scaun cu rotile se îndreaptă spre casă. O bătrână cu spatele încovoiat se chinuie să își târască picioarele ca să ajungă la magazin.
Dar în fiecare zi, toți sunt nevoiți să folosească șoseaua în loc de trotuar. Sau poate chiar să se întoarcă din drum pentru a găsi o altă cale de acces.
Strada Alexandru Vaida-Voievod este doar un exemplu de stradă unde are loc acest fenomen. Unul dintre trotuare are, într-adevăr, stâlpișori montați pentru a preveni mașinile să parcheze. Dar nu e prea util în condițiile în care e atât de îngust încât abia poți merge fără să te atingi de zidul din lateral. Totuși, dacă ai reușit să eviți acest obstacol, nu te bucura prea mult timp. Vei fi întâmpinat numaidecât de un stalp impunător de beton, care s-a proptit pe întreaga lățime a trotuarului, exact ca un căpcăun de neînduplecat din basme.
Trotuarul opus e la fel de îngust. Și nici nu are stâlpișori care să-l protejeze de atrocitățile cu patru roți. Astfel, ele și-au revendicat spațiul fără rușine, autoproclamându-se beneficiarii de drept.
Îmi veți spune cu aroganță ca bieții șoferi nu au altă soluție. Vă voi spune și eu cu aceeași aroganță că nu mă interesează.
Faptul că nu ai unde să-ți parchezi cazanul nu-ți dă dreptul să încalci legea. Statul nu e responsabil să demoleze tot orașul ca să facă milioane de parcări. E problema ta și a nimănui altcuiva. Cumpără-ți un loc, găsește o parcare cu plată sau vinde mașina. Nu-mi amintesc să se fi dat vreo derogare conform căreia legea nu se aplică în cazul în care ne incomodează. În felul acesta, am începe să încălcăm și alte reguli, cum ar fi limita de viteză. Ah, stai. Facem asta deja.
Omul este un animal simplu. Atâta timp cât nu există consecințe, va încălca regulile. Întrebarea importantă este ce s-a întâmplat cu apărătorii legii. Bineînțeles, e o întrebare absurdă, în condițiile în care toate ramurile sistemului românesc sunt atât de corupte încât practic nicio instituție a statului nu mai există. Dar asta e o discuție pentru altă dată.
Așadar, oare Poliția Locală nu cunoaște problema mașinilor parcate cu nerușinare pe trotuar, o problemă prezentă în societate, probabil, de dinainte de răstignirea lui Iisus Hristos (că tot se apropie Paștele)? În general, sunt o persoană pozitivă, care are încredere în oameni și în umanitate, așa că nu vreau să cred că mașinile autorităților se plimbă pe străzi ignorând complet acest fenomen aproape omniprezent. Poate, cine știe, printr-o stranie coincidență, toți agenții au fost afectați de o deficiență de vedere. Glaucom, poate. La glaucom nu mai vezi bine în periferie, iar mișcarea de rotire a capului în lateral ar fi un efort prea mare pentru un polițist. Sau cataractă?
Sau nu, poate tot printr-o coincidență stranie, agenții Poliției Locale sunt toți niște oameni pioși, cu frică de Dumnezeu, cărora li s-a făcut milă de sărmanii șoferi care nu aveau unde parca. Așa că, desigur, nu i-a lăsat inima să le dea vreo amendă sau să le ridice mașinile. De unde să plătească sărmanii, nu vedeți în ce hal e țara? Și-așa au destule griji, dragii de ei.
În ceea ce privește fenomenele de tipul trotuar de 10 cm lățime… Ceva absolut mizerabil, iar administrația pare să fi dobândit și ea aceeași deficiență de vedere precum Poliția Locală. Un alt exemplu fantastic este strada Nicolinț, unde din nou, singura variantă este de a merge pe șosea. Pe una din părți, fiind o zonă cu case, nu există deloc trotuar, ci doar gazon. Pe cealaltă parte avem un… mini-trotuar, dacă doriți. Cu o lățime aproximativă de 20-30 cm, fără să includem bordura. Probabil amenajat pentru furnici, gândaci și alte insecte asemănătoare. Administrația Timișoarei se gândește la toate. Incluziune, dom’le, ce vorbești.
Ai putea spune hai, că nu-i așa rău să mergi pe marginea șoselei. Dar nici măcar pe margine nu poți merge, pentru că și acolo sunt parcate mașini. Unele chiar perpendicular cu șoseaua.
Mi-aș dori din tot sufletul să existe măcar o zi în care să merg pe stradă fără să spun nici măcar o dată „Doamne, ia-mă!”.
