Cum polarizarea internă și influența externă amenință valorile democratice
Occidentul, bastion al democrației, al progresului și al valorilor liberale, pare să se clatine sub propria greutate. Nu e vorba doar de o criză economică sau de amenințările externe, ci de o fractură internă care erodează fundația pe care s-a clădit această lume. Fragmentarea Occidentului nu este doar un titlu alarmist, ci o realitate zilnică – în politică, în societate, în discursul public. Războiul din Ucraina și criza politică din România sunt doar două fațete ale acestei prăbușiri lente.
Să privim scena. Statele Unite sunt sfâșiate de o polarizare care a transformat dezbaterea politică într-un război cultural. Alegerile sunt o luptă existențială între progresism agresiv și conservatorism nostalgic. În Europa, Uniunea Europeană se confruntă cu o criză de identitate, naționalismul renaște, Ungaria și Slovacia sfidează Bruxelles-ul, Franța și Germania se ceartă pe direcția economică, iar Brexit-ul a lăsat un gol greu de umplut. Migrația, schimbările climatice și influența Chinei pun presiune pe o structură fragilă.
La est, războiul din Ucraina expune și mai crud aceste fracturi. De peste trei ani, Volodimir Zelenski, liderul ucrainean transformat din actor într-un simbol al rezistenței, cere sprijin masiv din partea Occidentului pentru a respinge agresiunea Rusiei. Vladimir Putin, pe de altă parte, vede Ucraina nu doar ca pe o fostă provincie a imperiului său pierdut, ci ca pe un pion strategic, controlul asupra ei ar slăbi unitatea occidentală, ar securiza influența Rusiei în regiune și ar trimite un mesaj clar că NATO și valorile sale pot fi înfrânte. Fiecare obuz care cade pe teritoriul ucrainean testează coeziunea Occidentului – iar răspunsul, deși ferm în sancțiuni și ajutor militar, arată uneori ezitări și diviziuni între statele membre.
În România, fragmentarea Occidentului se oglindește în propriul peisaj politic, marcat de o criză fără precedent. Alegerile prezidențiale din noiembrie 2024, anulate pe 6 decembrie de Curtea Constituțională din cauza suspiciunilor de ingerință rusă în favoarea lui Călin Georgescu, au aruncat țara în haos. Georgescu, un outsider care a câștigat surprinzător primul tur cu 23% din voturi, promovează o retorică naționalistă și anti-occidentală, rezonând cu nemulțumirile românilor, dar stârnind temeri de aliniere cu Rusia. Noile alegeri, programate pentru 4 mai 2025, sunt umbrite de incertitudinea candidaturii sale – acuzat de infracțiuni și plasat sub control judiciar, el ar putea fi exclus, amplificând criza de încredere în instituții.
De la Moscova, Rusia privește această degringoladă cu satisfacție. „S-au împărțit în bisericuțe”, a declarat un purtător de cuvânt al Kremlinului, referindu-se la alianțele fragile dintre țările occidentale și la ruptura din state precum România. Pentru Putin, fragmentarea Occidentului este o victorie indirectă: războiul din Ucraina slăbește solidaritatea NATO, iar crizele interne, precum cea românească, oferă teren fertil pentru propagandă și destabilizare. Fiecare fisură este o oportunitate de a promova narațiunea unui Occident decadent.
Ce s-a întâmplat cu unitatea care definea Occidentul? Prosperitatea și libertatea au permis diversității să înflorească, dar au dat naștere și individualismului exacerbat. Tehnologia, în loc să unească, a amplificat extremele – campania lui Georgescu pe TikTok și dezinformarea rusă despre Ucraina arată cum rețelele sociale pot manipula realitatea. Discursul public s-a fragmentat, adevărul a devenit negociabil, iar societățile se împart între „noi” și „ei”.
Și totuși, nu totul e pierdut. Fragmentarea poate fi o etapă, nu un sfârșit. Occidentul s-a reinventat în momente de criză, iar sprijinul pentru Ucraina și reziliența lui Zelenski pot fi un catalizator pentru unitate. România, aflată la granița dintre Est și Vest, are șansa de a-și reafirma apartenența la valorile democratice. Dar asta necesită lideri cu viziune și o societate care să redescopere solidaritatea. Întrebarea rămâne: mai vrem să fim uniți? Sau ne mulțumim să ne privim prăbușirea, în timp ce Putin continuă să-și joace cărțile în Ucraina și dincolo de ea? Răspunsul, pentru România și Occident, va veni curând – pe câmpul de luptă și la urne.
