În țara în care doar 15% dintre români au studii superioare (potrivit Institutului Național de Statistică), universitățile fac admiterile din ce în ce mai grele pentru domeniile vocaționale. În țara în care oamenii mor de foame pentru că nu au unde să se angajeze și să aibă un salariu decent fără diplomă de licență, statul le limitează și mai mult șansa de a învăța ceva și de a-și crea un trai.
La Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara, spre exemplu, admiterea constă în media aritmetică dintre nota de la bacalaureat și nota de la un test de competențe lingvistice și de raționament. Nu ești condiționat să înveți dinainte legi sau alte lucruri ce țin de domeniul juridic. Se pune accent pe ce ai învățat în liceu, dar și pe cultură generală și inteligență. Mai rezonabil de atât nu cred că se poate. Am putea spune că e o admitere ușoară, având în vedere că nu prea e nevoie de niciun fel de pregatire în prealabil. Cu toate astea, Facultatea de Drept e una din cele mai grele. Și chiar dacă studiile sunt extrem de solicitante, admiterea nu e. Așa că oricine are șansa de a intra, fără sa se chinuie prea tare.
Ei bine, când vine vorba de domeniile vocaționale, lucrurile stau complet diferit. La specializarea Design Vestimentar, de exemplu, tot din cadrul UVT, admiterea constă într-un portofoliu de cel puțin 10 lucrări, apoi într-o probă practică unde timpul de lucru este de șase ore. Având în vedere că în România nu se învață nicăieri design vestimentar la liceu. Și chiar dacă s-ar fi învățat, de ce nu ai acorda șansa de a intra și unei persoane care a terminat mate-info, fără să fie nevoită să plătească sume exorbitante pentru pregătiri? De ce la Drept nu ți se cere sa știi nimic despre domeniu, dar la Arte deja trebuie să fii expert? Cred că cei care sunt capabili să treacă de acele admiteri nici măcar nu ar mai avea nevoie prea mult de facultate. Ce să-i mai înveți, dacă deja le ceri să știe tot?
În România, dacă cineva e pasionat de artă și vrea să o ia de la zero… nu prea are nicio șansă. Decât învățând singur, ceea ce sfidează scopul sistemului de învățământ. Până și liceele de artă au admitere, așa că nici acolo nu te poți duce să înveți. Dacă nu ai bani de pregătire, îți poți lua adio.
La stadiul în care e țara acum, nu cred că universitățile își permit să facă fițe și figuri cu privire la pe cine acceptă și pe cine nu. Dacă cineva se decide că vrea să meargă facultate, universitățile ar trebui să sară în sus de bucurie și să zică ,,Doamne ajută”, dar în schimb, ele își încrețesc nasul ca o prințesă alintată când primește salată de icre în loc de caviar.
